Zona în care comuna Izvoarele este situată, a fost pentru o luna perioadă un loc cu așezări antice datorită bunei lor comunicări, grație râului Teleajen.

Cele mai vechi urme alea așezărilor antice au fost găsite în satul Homorâciu, care datează din Era Neoliticului (5000 – 3500 înainte de Hristos). Din acest punct, multe așezări ale diferitelor societăți au fost descoperite.

Populația antică a dacilor a construit o cetate pe dealul Cetățuia – în satul din Chiritești, ale cărui ruine, din păcate, nu mai pot fi văzute, rămânând doar rămășițele unor obiecte de metal. Cu toate acestea, obiectele găsite pot fi văzute în Muzeul de Istorie şi Arheologie din Ploiești.

Dacii au fost învinși de romani, care au cucerit regiunea. Aceștia au distrus cetatea și pe cealaltă parte a dealurilor au construit o fortăreață în secolul al doilea d.c. Acest lucru s-a produs pentru că zona era granița imperiului lor, și ei s-au asigurat să diferențieze cine și ce se afla înăuntru și în afara imperiului. După aceea, la sfârșitul imperiului, a urmat o perioada de invazii și diferite populații au ocupat zona. Din cauza lipsei puterii centrale solide pe care un oraș o poate asigura, comunitatea și satele au înflorit.

Nu se poate știi cu siguranță când satele comunei s-au format. Dar ce se știe cu siguranță este faptul ca au fost locuite de țărani liberi – numiți moșneni – care dețineau pământul pe care trăiau și munceau. În zilele noastre, oamenii se mândresc cu indepența tradițională și autonomia lor. Otomanii care au cucerit Balcanii, au venit prin vale. Lupta împotriva lor în 1602 a avut loc în apropierea satului Malu Vânăt.

Apoi comuna Izvoarele a intrat sub regimul comunist. Situația politică a accelerat schimbările și s-au construit o mare parte din infrastructură și clădirile moderne. Chiar dacă pământul a fost confiscat de la proprietari și apoi colectivizat. In 1991, pământurile au fost returnate proprietarilor, făcând legătura dintre pământ și proprietari mai puternică.